Timpul încă mai are răbdare

cu mine, dar eu nu mai am răbdare cu timpul. Cum mi-a fost demonstrat azi printr-un exercițiu amuzant, pentru mine timpul trece mult mai greu zilele astea. Un minut în sistemul meu de măsurare a timpului durează cât 2 minute a celor mai mulți din jurul meu și eu nu mai am răbdare să îl aștept să treacă. El încă mai are răbdare și vrea să imi mai dea o șansă să învaț măcar acum, în ultimul ceas, să îl valorific și să îl apreciez. Știu că o să vină ziua în care o să se răzbune. Nu o să îl mai am, dar îl vor avea alții, mai tineri, mai frumoși. Și o să îmi pară rau.

o nebunie totala

ce s-a intamplat azi în Bucureşti...în afară de blocaje, aglomeraţie, semafoare, agitaţie, nervi...

nimic...din pacate asta este cauza, doar o nebunie totala

şi maine este vineri, si va fi mai rau, ca doar incepe libertatea de weekend :)

I think I'm going to another city, like Boston

song of the day ... Augustana "Boston"

song of the day: La Roux - Bulletproof

http://www.youtube.com/watch?v=iOYufRHQSms

for a Sunday without the sun

song of the day: Manic Street Preachers Autumnsong

http://www.youtube.com/watch?v=-ih15FuArNc&feature=channel

De azi...

Întotdeauna ne punem baza în ziua de mâine.

De câte ori nu am spus că lăsăm lucrurile “pe mâine”? Că lăsăm nopatea să ne limpezească gândurile. Mâine înseamnă întotdeauna un nou început, o nouă şansă, o nouă acumulare de energie ce stă să izbucnească. Ne facem planuri, le desfacem, ne aranjăm totul, schitam programul personal sau punem la punct cel mai bun proiect, dar le lasam pe maine….